6 definiții pentru autoafirma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoafirma vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autoafirm / E: auto1- + afirma] 1 A se afirma fără ajutorul cuiva. 2 A-și afirma propriile idei și propria personalitate.

AUTOAFIRMÁ, autoafirm, vb. I. Refl. A se afirma prin sine însuși. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + afirma.

AUTOAFIRMÁ, autoafírm, vb. I. Refl. A se afirma prin sine însuși. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + afirma.

AUTOAFIRMÁ vb. I. refl. A-și afirma propria personalitate. [Et. incertă].

AUTOAFIRMÁ vb. refl. a-și afirma personalitatea. (< auto1- + afirma)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoafirmá vb. (sil. a-u-to-a-) → afirma

Intrare: autoafirma
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoafirma
  • autoafirmare
  • autoafirmat
  • autoafirmatu‑
  • autoafirmând
  • autoafirmându‑
singular plural
  • autoafirmă
  • autoafirmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoafirm
(să)
  • autoafirm
  • autoafirmam
  • autoafirmai
  • autoafirmasem
a II-a (tu)
  • autoafirmi
(să)
  • autoafirmi
  • autoafirmai
  • autoafirmași
  • autoafirmaseși
a III-a (el, ea)
  • autoafirmă
(să)
  • autoafirme
  • autoafirma
  • autoafirmă
  • autoafirmase
plural I (noi)
  • autoafirmăm
(să)
  • autoafirmăm
  • autoafirmam
  • autoafirmarăm
  • autoafirmaserăm
  • autoafirmasem
a II-a (voi)
  • autoafirmați
(să)
  • autoafirmați
  • autoafirmați
  • autoafirmarăți
  • autoafirmaserăți
  • autoafirmaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoafirmă
(să)
  • autoafirme
  • autoafirmau
  • autoafirma
  • autoafirmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoafirma

  • 1. A se afirma prin sine însuși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + afirma
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00