7 definiții pentru autoacuzare
Explicative DEX
AUTOACUZARE, s. f. Faptul de a se autoacuza. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoacuza.
autoacuzare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~zări / E: autoacuza] 1 Acuzare de către sine însuși Si: (rar) autoacuzație (1), autoacuzat1 (1), învinovățire. 2 (Med) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare Si: (rar) autoacuzație (2), autoacuzat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOACUZARE, autoacuzări, s. f. Faptul de a se autoacuza.[Pr.: a-u-to-a-] – V. autoacuza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOACUZARE s.f. Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (Med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
autoacuzare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoacuzării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
autoacuzare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoacuzării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoacuzare s. f. (sil. a-u-to-a-), g.-d. art. autoacuzării; pl. autoacuzări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
autoacuzare, autoacuzărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autoacuza. DEX '09 DN
- 1.1. Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. DN
-
etimologie:
- autoacuza DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.