5 definiții pentru aurolac (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUROLÁC, (1) s. n., (2) aurolaci, s. m. 1. S. n. Produs industrial de culoare aurie cu luciu metalic, folosit în pictură sau pentru lucrări de vopsitorie. 2. S. m. Persoană care inhalează eterul din aurolac (1), pentru a se droga. [Pr.: a-u-] – Aur(o) + lac.

AUROLÁC I. s. n. lac pentru vopsit elemente metalice conținând solvenți cu efecte halucinogene. II. s. m. (fig.) copil fără cămin, al străzii, care se droghează cu aurolac (I). 3. (p. ext.) redus mintal. (n. com.)

aurolác1. s. n. (chim.) Marcă de lac pentru vopsit elemente metalice conținând solvenți cu efecte halucinogene ◊ „[Copiii străzii sunt] pe jumătate dezbrăcați, murdari, cu punga de aurolac într-o mână.” R.l. 20 IX 93 p. 16. ◊ „[Copiii] nu au fost văzuți să se drogheze cu aurolac. R.l. 24 IX 93 p. 9. ♦ 2. s. m. (fig.) Copii fără cămin, ai străzii, care se droghează cu aurolac ◊ „Un grup de aurolaci făceau planul de bătaie pentru a doua zi.” R.l. 893/93 p. 5. ◊ „Cerșetorii și aurolacii își lipesc curioși nasurile de geamuri și văd pui la rotisor, șnițele.” D. 106/95 p. 7; v. și Ev.z. 12 I 95 p. 4, 13 III 97 p. 3. ♦ 3. (prin extensie de sens) Prost, redus mintal ◊ „Degeaba îți bați gura cu el, nu pricepe, e un aurolac. (din numele produsului chimic aurolac; R. Zafiu în R.lit. 27/1994 p. 9)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*aurolác2 (persoană) (a-u-) s. m., pl. auroláci


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aurolac, aurolaci s. m. 1. copil vagabond 2. (tox.) consumator de substanțe chimice volatile

Intrare: aurolac (persoană)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurolac
  • aurolacul
  • aurolacu‑
plural
  • aurolaci
  • aurolacii
genitiv-dativ singular
  • aurolac
  • aurolacului
plural
  • aurolaci
  • aurolacilor
vocativ singular
  • aurolacule
  • aurolace
plural
  • aurolacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aurolac (persoană)

  • 1. Persoană care inhalează eterul din aurolac, pentru a se droga.
    surse: DEX '09
    • diferențiere figurat Copil fără cămin, al străzii, care se droghează cu aurolac
      surse: MDN '00
    • 1.1. prin extensiune Redus mintal.
      surse: MDN '00

etimologie:

  • Aur(o) + lac
    surse: DEX '09