11 definiții pentru auricular (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

auriculár2, ~ă [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr auriculaire] 1 a De ureche. 2 a Al urechii. 3 a Referitor la ureche. 4 a În formă de ureche. 5 a (D. martori; rar) Care a auzit cu urechile sale. 6 a De auricul. 7 a Al auriculului. 8 a Din regiunea auriculului. 9 a Referitor la auricul. 10 sn Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.

AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [Pr.: a-u-] – Din fr. auriculaire.

AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [Pr.: a-u-] – Din fr. auriculaire.

AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. De ureche, al urechii. Nervi auriculari. – Pronunțat: a-u-.

AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. Al urechii, privitor la ureche. [Pr.: a-u-] – După fr. auriculaire.

AURICULÁR, -Ă adj. 1. Referitor la ureche; al urechii. 2. Care aparține auriculului; al auriculului, de (la) auricul. // s.n. Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. [Cf. fr. auriculaire, it. auricolare < lat. auricula – ureche].

AURÍCULÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care aparține auriculului. II. s. m. degetul mic de la mână. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius)

AURICULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de ureche; propriu urechilor. Nerv ~. 2) Care ține de auricul; propriu auriculului. /<fr. auriculaire, it. auricolare

auricular a. privitor la urechi: boală auriculară; martur auricular, care a auzit cele ce povestește.

*auriculár, -ă adj. (lat. auricularius). Relativ la urechĭ. Martur auricular, care a auzit chear el; deget auricular, cel maĭ mic, cu care te scobeștĭ în ureche.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

auriculár (a-u-) adj. m., pl. auriculári; f. auriculáră, pl. auriculáre

auriculár adj. m. (sil. a-u-), pl. auriculári; f. sg. auriculáră, pl. auriculáre

Intrare: auricular (adj.)
auricular1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auricular
  • auricularul
  • auricularu‑
  • auricula
  • auriculara
plural
  • auriculari
  • auricularii
  • auriculare
  • auricularele
genitiv-dativ singular
  • auricular
  • auricularului
  • auriculare
  • auricularei
plural
  • auriculari
  • auricularilor
  • auriculare
  • auricularelor
vocativ singular
plural
auricular2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: a-u-
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auricular
  • auricularul
  • auricularu‑
plural
  • auriculari
  • auricularii
genitiv-dativ singular
  • auricular
  • auricularului
plural
  • auriculari
  • auricularilor
vocativ singular
plural
auricular3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auricular
  • auricularul
  • auricularu‑
plural
  • auriculare
  • auricularele
genitiv-dativ singular
  • auricular
  • auricularului
plural
  • auriculare
  • auricularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

auricular (adj.)

  • 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Nervi auriculari.
      surse: DLRLC
  • 2. Al auriculului, privitor la auricul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: