10 definiții pentru auit hăuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUÍT, auituri, s. n. Răsunet prelung, ecou; hău. [Pr.: a-u-.Var.: hăuít s. n.] – V. aui.

auit sn [At: GORUN, F. 52 / V: h~, hău~ / Pl: ~uri / E: aui] 1 Auire (1). 2 Hăulire. 3 (Rar) Zăpăcire. 4 Urlet.

HĂUÍT, hăuituri, s. n. Răsunet prelung, ecou; hău2. [Pr.: hă-u-] – V. hăui.

HĂUÍT s. n. Răsunet prelung, ecou. – Pronunțat: hă-u-it.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

auít (a-u-)/hăuít (hă-u-) (pop.) s. n., pl. auíturi/hăuíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: auit
  • silabație: a-u-it info
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auit
  • auitul
  • auitu‑
plural
  • auituri
  • auiturile
genitiv-dativ singular
  • auit
  • auitului
plural
  • auituri
  • auiturilor
vocativ singular
plural
  • silabație: hă-u-it info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăuit
  • hăuitul
  • hăuitu‑
plural
  • hăuituri
  • hăuiturile
genitiv-dativ singular
  • hăuit
  • hăuitului
plural
  • hăuituri
  • hăuiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

auit hăuit

etimologie:

  • vezi hăui
    surse: DEX '09 DEX '98