12 definiții pentru atic (s.n.) atică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

átic1 sn [At: DA / Pl: ~ice / E: fr attique] 1 Parte a antablamentului ridicată deasupra cornișei, împodobită la antici cu pilaștri, menită să mascheze marginea acoperișului. 2 Cat scund, așezat deasupra cornișei, imediat sub acoperiș, la nivelul fațadei sau retras.

ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

ÁTIC1, atice, s. n. Parte superioară a unui edificiu, deasupra cornișei, menită să mascheze acoperișul. [Var.: átică s. f.] – Fr. attique.

ÁTIC s.n. 1. Parte a antablamentului ridicată deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. Cat scund, așezat deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. [Cf. fr. attique, it. attico].

ÁTIC, -Ă I. adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

ÁTIC n. 1) Parte a unei construcții situată deasupra cornișei pentru a masca acoperișul. 2) Etaj scund situat imediat sub acoperiș. /<fr. attique, lat. atticus

ÁTICĂ, atice, s. f. Partea superioară a unui edificiu, constînd de obicei din pilaștri sau formînd o balustradă, menită să mascheze acoperișul. (Atestat în forma atic) [Constantin cel Mare] văzu arcul lui Troian stînd fără căpăta... puse îndată de-i ciopli pentru piedestaluri niște grosolane figuri de victorii... iar pe ambele fețe ale aticului așternu lungi dedicațiuni. ODOBESCU, S. III 73. – Variantă: (învechit) átic s. n.

ÁTICĂ s. f. v. atic1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

átic (arhit.) s. n., pl. átice

Intrare: atic (s.n.)
atic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atic
  • aticul
  • aticu‑
plural
  • atice
  • aticele
genitiv-dativ singular
  • atic
  • aticului
plural
  • atice
  • aticelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atică
  • atica
plural
  • atice
  • aticele
genitiv-dativ singular
  • atice
  • aticei
plural
  • atice
  • aticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atic (s.n.) atică

  • 1. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • [Constantin cel Mare] văzu arcul lui Troian stînd fără căpătîi... puse îndată de-i ciopli pentru piedestaluri niște grosolane figuri de victorii... iar pe ambele fețe ale aticului așternu lungi dedicațiuni. ODOBESCU, S. III 73.
      surse: DLRLC
  • 2. Etaj scund situat imediat sub acoperiș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: