atelă sf [At: ENC. VET. 267 / Pl: ~le / E: fr attelle] 1 Parte a jugului, din metal sau din lemn. 2 (Med) Dispozitiv al unui pansament de imobilizare, din lemn, metal etc., cu rolul de a pune în repaus o regiune a corpului uman sau animal.

ATELĂ, atele, s. f. Fiecare din elementele (făcute din lemn, carton sau metal) care formează împreună un dispozitiv întrebuințat pentru a imobiliza corpul sau membrele bolnave, în special fracturate.

ATELĂ, atele, s. f. Fiecare dintre elementele care formează împreună un dispozitiv întrebuințat pentru a imobiliza corpul sau membrele bolnave, în special fracturate. – Fr. attelle.

ATELĂ s.f. Scîndurică folosită pentru a imobiliza un membru fracturat. [< fr. attelle, cf. lat. astula – bastonaș].

ATELĂ s. f. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat. (< fr. attelle)

ATELĂ ~e f. Piesă cu care se imobilizează în mod provizoriu un membru fracturat. /<fr. attelle

atelă s. f., g.-d. art. atelei; pl. atele

atelă s. f., g.-d. art. atelei; pl. atele

atelă s. f., g.-d. art. atelei; pl. atele

ATELĂ s. (MED.) lopățică.

ATELĂ s. lopățică.