11 definiții pentru atârnătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula).Atârna + suf. -ătoare.

ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. Agățătoare. – Din atârna + suf. -(ă)toare.

atărnător, ~oare [At: (a. 1836) URICARIUL VII, 194/ V: -iu / Pl: ~i, ~oare / E: atârna + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care atârnă un obiect undeva. 3 a Care atârnă de ceva. 4 a Care este dependent. 5 a Care este sub autoritatea cuiva. 5 sf (Reg) Loc unde își atârnă ciobanii hainele și obielele ca să se usuce Si: (reg) zăvoadă. 6 sf (Reg) Loc de culcare al oilor. 7 sf (Reg) Loc unde se odihnesc oile după muls. 8 sf Agățătoare (la haină). 9 Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz purpurii, așezate în fascicule (Zerbina pendula).

ATÎRNĂTOÁRE, atîrnători, s. f. Agățătoare2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATÂRNĂTOÁRE s. v. agățătoare.

ATÂRNĂTOÁRE s. v. scânteioară.

ATÎRNĂTOARE s. agățătoare, gaică, (pop.) aninătoare. (~ la o haină.)

atîrnătoare s. v. SCÎNTEIOARĂ.

Intrare: atârnătoare
atârnătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atârnătoare
  • atârnătoarea
plural
  • atârnători
  • atârnătorile
genitiv-dativ singular
  • atârnători
  • atârnătorii
plural
  • atârnători
  • atârnătorilor
vocativ singular
plural

atârnătoare

etimologie:

  • Atârna + sufix -ătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98