11 definiții pentru arsenic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arsenic1 [At: DA ms / V: (înv) ~i sf / A: (înv) ~nic / E: fr arsenic, lat arsenicum] 1 sn Arsen (1). 2 sn Arsen (2). 3 a (Îs) Acid ~ Acid al arsenului (1) pentavalent (H3 As O4 1/2 H2O), în formă de cristale albe higroscopice, solubile în apă, care e folosit în sinteze de laborator.

ARSÉNIC s. n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; arsen (2). ◊ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum.

ARSÉNIC s. n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; arsen (2). ◊ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum.

ARSÉNIC1 adj. m. (Numai în expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului2 cu oxigenul.

ARSÉNIC s. n. Metaloid cristalizat, sfărâmicios, de culoare cenușie, cu miros de usturoi, ai cărui compuși sunt otrăvitori. ◊ (Adjectival, în expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. – Fr. arsenic (lat. lit. arsenicum).

ARSÉNIC adj.m. Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. [Cf. fr. arsénique].

ARSÉNIC2 adj. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic. (< fr. arsénique)

ARSÉNIC adj.: Acid ~ acid rezultat din combinarea arsenului cu oxigenul. /<fr. arsenic, lat. arsenicum

arsenic n. 1. metaloid, de un cenușiu lucitor, care răspândește la căldură un miros tare de usturoiu; pulberea arsenicului devine otrăvitoare și servă la facerea hârtiei care omoară muște; 2. acid arsenic.

*arsénic, -ă adj. Chim. Acid arsenic, acid arsenios maĭ oxigenat (AsO3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!arsénic1 adj. m., pl. arsénici

arsénic adj. m., pl. arsénici

Intrare: arsenic (adj.)
arsenic1 (adj.) adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arsenic
  • arsenicul
  • arsenicu‑
plural
  • arsenici
  • arsenicii
genitiv-dativ singular
  • arsenic
  • arsenicului
plural
  • arsenici
  • arsenicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arsenic (adj.)

etimologie: