13 definiții pentru arnică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

árnică sf [At: HEM 1720 / A și: -ică / Pl: ~ice / E: ger Arnika] 1 Plantă erbacee medicinală cu flori galben-portocalii și fructe achene negricioase, întrebuințată pentru vindecarea rănilor Si: carul pădurilor, carul zânelor, ciudă, cujdă, iarba soarelui, poclbal, podbal de munte, roit, tabacii câmpului, țâța oilor (Amica montana). 2 (Bot; reg) Solovârvață (Inula britanica). 3 (Bot; reg) Cununiță (Spirarea ulmifolia). 4 (Bot; reg) Tâlhărea (Mycelis muralis).

ÁRNICĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.

ÁRNICĂ f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și cu fructe negricioase achene, cu întrebuințări medicinale. /

arnică f. plantă tonică și stimulentă a cării tinctură e bună pentru vindecarea rănilor (Arnica montana).

*árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, [plantă] care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și vulnerare (árnica montána). – Pop. podbeal de munte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

árnică (plantă) s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici

árnică s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARNÍCĂ s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit.

ARNI s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zînelor, țîța-oii, (prin Transilv.) roit.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX.

Intrare: arnică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arnică
  • arnica
plural
  • arnici
  • arnicile
genitiv-dativ singular
  • arnici
  • arnicii
plural
  • arnici
  • arnicilor
vocativ singular
plural

arnică Arnica

etimologie: