11 definiții pentru arnăuțesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arnăuțesc, ~ească [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 315/12 / P: ~nă-u- / Pl: ~ești / E: arnăut + -esc] 1 a (Înv) Specific albanezilor. 2 a (Înv) Referitor la albanezi. 3 a (Înv) Care provine de la albanezi. 4 a (Înv) Care aparține albanezilor. 6 a (Înv) Specific amăuților (1-2). 7-8 a Referitor la arnăuți (1-2). 9-10 a Care aparține arnăuților (1-2). 11-13 av (Rar) Ca amăuții (1-3). 14 sf (Mun) Dans mai lent decât alunelul, preluat de la arnăuți (1). 15 sf (Pex) Melodie după care se execută arnăuțeasca (14).

ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia, jucat în trecut de arnăuți; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc.

ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc.

ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj. De arnăut. [Pîndarii boierilor de la oraș] au veșminte arnăuțești și mustăți lungi și hangere la brîu. PAS, L. 1 83. Unul... purta un costum arnăuțesc. NEGRUZZI, S. I 30.

ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj. De arnăut2. – Din arnăut2 + suf. -esc.

arnăuțesc a. de arnăut: cete arnăuțești, poteră arnăuțească.

arnăuțésc, -eáscă adj. De Arnăuțĭ. S. f. O horă populară introdusă de Arnăuțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arnăuțésc (-nă-u-) adj. m., f. arnăuțeáscă; pl. m. și f. arnăuțéști

arnăuțésc adj. m. (sil. -nă-u-), f. arnăuțeáscă; pl. m. și f. arnăuțéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARNĂUȚÉSC adj. v. albanez.

Intrare: arnăuțesc
arnăuțesc adjectiv
  • silabație: ar-nă-u-țesc
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arnăuțesc
  • arnăuțescul
  • arnăuțescu‑
  • arnăuțească
  • arnăuțeasca
plural
  • arnăuțești
  • arnăuțeștii
  • arnăuțești
  • arnăuțeștile
genitiv-dativ singular
  • arnăuțesc
  • arnăuțescului
  • arnăuțești
  • arnăuțeștii
plural
  • arnăuțești
  • arnăuțeștilor
  • arnăuțești
  • arnăuțeștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arnăuțesc

  • 1. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albanez (adj.) 2 exemple
    exemple
    • [Pândarii boierilor de la oraș] au veșminte arnăuțești și mustăți lungi și hangere la brîu. PAS, L. 1 83.
      surse: DLRLC
    • Unul... purta un costum arnăuțesc. NEGRUZZI, S. I 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Arnăut + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09