armadă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/7 / V: -die, -de / Pl: ~de, (înv) -di / E: ngr ἀρμάδa, srb armada, mg armada, fr, sp armada] 1 (Înv; sec. XVIII-XIX) Armată (1). 2 (Înv) Flotă. 3 (La spanioli) Flotă de mari proporții.

†ARMADĂ (pl. -mezi), †ARMADIE (pl. -adii) sf. 🎖️ Trans. Băn. = ARMATĂ: împăratul nu se teme cu toate armezile lui (RET.) [ung. armádia].

ARMADĂ, armade, s. f. (Învechit) Flotă. După ce luai cîrma împărăției, poruncii să se gătească o armadă de cincizeci de corăbii. GORJAN, H. I 130.

ARMADĂ, armade, s. f. (Înv.) Flotă. – Ngr. armada (< sp.).

ARMADĂ s.f. Nume dat de spanioli marilor unități navale; escadră. [< sp. armada].

ARMADĂ s. f. mare unitate navală sau de aviație; escadră. (< sp., fr. armada)

ARMADĂ ~e f. (la spanioli) Flotă de mari proporții. /<fr., sp. armada

armádă, V. armată.

armade sf vz armadă

armadie sf vz armadă

*armátă f., pl. e (fr. armée, it. armata). Oaste, oștire, trupele armate ale uneĭ țărĭ maĭ ales cele de uscat. A face armata, a face serviciu militar. Fig. Mare mulțime: o armată de muncitorĭ. – În Munt. sec 18 armadă (ngr. armáda) armată, flotă. În Trans. pop. armádă, -ádie și -áde, pl. ezĭ (ung. ármádia). Și la N. Cost. -ádie. V. harmată.

!Armadă (Invincibila ~) (flotă spaniolă) s. propriu f. art., g.-d. art. Invincibilei Armade

armadă s. f., g.-d. art. armadei; pl. armade

armadă s. f., g.-d. art. armadei; pl. armade

armadă s. f., g.-d. art. armadei; pl. armade

INVINCIBILA ARMADA, nume dat flotei spaniole trimise, în 1588, sub conducerea lui Pérez de Guzmán, duce de Medina-Sidonia, împotriva Angliei. A fost înfrântă în iul.-aug. de amiralul englez Thomas Howard și distrusă apoi de furtună în apropiere de arh. Hebride, fapt ce a subminat puterea maritimă a Spaniei.

ARMADĂ s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.

armadă s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.