9 definiții pentru argăsitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argăsitor, ~oare [At: LB / V: (îrg) -ghisitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: argăsi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care argăsește (1).

ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care argăsește. – Argăsi + suf. -tor.

ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care argăsește. – Argăsi + suf. -tor.

ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj. Care argăscște. (Fig.) Cîte-un chip ieșea deodată pentru-o clipă în lumină, Cînd de om trăit pe mare sub un vînt argăsitor, Cînd de tînăr cu păr galben. MACEDONSKI, O. I 77.

ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj. Care argăsește. – Din argăsi + suf. -(i)tor.

ARGĂSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care argăsește. /a argăsi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!argăsitór adj. m., s. m., pl. argăsitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. argăsitoáre

argăsitór adj. m., pl. argăsitóri; f. sg. și pl. argăsitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARGĂSITÓR s., adj. 1. s. v. tăbăcar. 2. adj. v. tăbăcitor.

ARGĂSITOR s., adj. 1. s. tăbăcar, (reg.) opincarăș, orgar, tălpar, timar, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălar, (înv.) solonar, tabac. (~ se ocupă cu tăbăcitul pieilor.) 2. adj. tăbăcitor. (Substanțe ~.)

Intrare: argăsitor (adj.)
argăsitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argăsitor
  • argăsitorul
  • argăsitoru‑
  • argăsitoare
  • argăsitoarea
plural
  • argăsitori
  • argăsitorii
  • argăsitoare
  • argăsitoarele
genitiv-dativ singular
  • argăsitor
  • argăsitorului
  • argăsitoare
  • argăsitoarei
plural
  • argăsitori
  • argăsitorilor
  • argăsitoare
  • argăsitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argăsitor, -oare argăsitoare argăsitor (2)

  • 1. (Muncitor) care argăsește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • figurat Cîte-un chip ieșea deodată pentru-o clipă în lumină, Cînd de om trăit pe mare sub un vînt argăsitor, Cînd de tînăr cu păr galben. MACEDONSKI, O. I 77.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Argăsi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09