9 definiții pentru arcatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcatúră sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: fr arcature] (Aht) Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (1).

ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici). – Din fr. arcature.

ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici). – Din fr. arcature.

ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade mici, în relief, destinate să decoreze părțile netede ale zidurilor unui edificiu. – Fr. arcature.

ARCATÚRĂ s.f. Șir de mici arcade decorative (uneori zugrăvite pe un zid). [< fr. arcature].

ARCATÚRĂ s. f. șir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid. (< fr. arcature)

ARCATÚRĂ ~i f. Element arhitectural alcătuit dintr-o succesiune de arcade mici care servesc drept ornament pe suprafața unui zid. /<fr. arcature

*arcatúră f., pl. ĭ (fr. arcature, lat. arcuatura). Arh. Serie de micĭ arcade, reale saŭ simulate, într’o construcțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arcatúră s. f., g.-d. art. arcatúrii; pl. arcatúri

arcatúră s. f., g.-d. art. arcatúrii; pl. arcatúri

Intrare: arcatură
arcatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcatu
  • arcatura
plural
  • arcaturi
  • arcaturile
genitiv-dativ singular
  • arcaturi
  • arcaturii
plural
  • arcaturi
  • arcaturilor
vocativ singular
plural

arcatură

  • 1. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: