14 definiții pentru arătător (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător.Arăta + suf. -ător.

arătător, ~oare [At: CORESI, ap. HEM 1563 / V: (reg; înv) -iu / E: arăta + -ăitor] 1 a (Înv) Care arată (1). 2 a (Înv; pex) Care te face să înțelegi ceva. 3 a (Grm; înv; îs) Modul -iu Modul indicativ. 4 a (Grm; înv; îs) Pronumele -iu Pronume demonstrativ. 5-6 sn, a (Pop; spc; îs) Deget ~ Al doilea deget de la mână Si: index. 7 smf (Înv) Persoană care te face să vezi, să înțelegi un lucru. 8 sn (Pop; la instrumente de măsurat) Ac indicator. 9 sn Baghetă cu care se arată ceva.

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător.Arată + suf. -ător.

ARĂTĂTÓR1, arătătoare, s. n. Lamă subțire și îngustă (de la aparatele și instrumentele de măsură) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator, ac, limbă. Arătătorul cîntarului indică 200 gr.

ARĂTĂTÓR2, -OÁRE, arătători, -oare, adj. (În expr.) Deget arătător (și substantivat, n.) = degetul al doilea de la mînă, așezat între cel mare și cel mijlociu. Lelea Ileana își culegea cu arătătorul drept lacrimile. SADOVEANU, N. F. 82. Ne-am împuns fiecare vîrful degetului arătător. SADOVEANU, N. F. 36. O mînă i se sprijină ușor de un album întredeschis cu arătătorul. BASSARABESCU, V. 40.

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mînă (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor.

ARĂTĂTÓR ~oáre n. 1) Indicator de la instrumentele de măsurat care arată direcția, greutatea, tensiunea sau timpul. 2) Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). /a arăta + suf. ~tor

arătătór, -oáre adj. Care arată: degetu arătător. S. n. Indicator: arătătoru căilor ferate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arătător s. n., pl. arătătoare

arătătór s. n., pl. arătătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARĂTĂTÓR adj., s. v. indicativ.

ARĂTĂTÓR s. 1. v. indicator. 2. v. limbă. 3. (art.) (rar) index. (~ul sau degetul arătător.)

ARĂTĂTOR s. 1. indicator. (~ la un manometru.) 2. limbă, (Transilv.) manoș, (prin Transilv.) mutatău, (Ban.) țagăr. (~ la ceas.) 3. (art.) (rar) index. (~ sau degetul arătător.)

Intrare: arătător (s.n.)
arătător1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătător
  • arătătorul
  • arătătoru‑
plural
  • arătătoare
  • arătătoarele
genitiv-dativ singular
  • arătător
  • arătătorului
plural
  • arătătoare
  • arătătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arătător, arătătoaresubstantiv neutru

  • 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Arătătorul cântarului indică 200 gr. DLRLC
  • 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: index
    • format_quote Lelea Ileana își culegea cu arătătorul drept lacrimile. SADOVEANU, N. F. 82. DLRLC
    • format_quote O mînă i se sprijină ușor de un album întredeschis cu arătătorul. BASSARABESCU, V. 40. DLRLC
etimologie:
  • Arăta + sufix -ător. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.