8 definiții pentru arămar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arămár sm [At: HEM 1468 / V: (pop) -iu / Pl: ~i / E: aramă + -ar(iu)] (Pop; asr) 1 Lucrător în aramă (2). 2 Vânzător de obiecte de aramă (2). 3 (Spc) Căldărar.

ARĂMAR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar.

ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar.

ARĂMÁR, arămari, s. m. Cel care lucrează, fabrică sau vinde obiecte de aramă.

ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează, fabrică sau vinde obiecte de aramă. – Din aramă + suf. -ar.

ARĂMÁR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte din aramă. /aramă + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arămár (rar) s. m., pl. arămári

arămár s. m., pl. arămári

Intrare: arămar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arămar
  • arămarul
  • arămaru‑
plural
  • arămari
  • arămarii
genitiv-dativ singular
  • arămar
  • arămarului
plural
  • arămari
  • arămarilor
vocativ singular
  • arămarule
  • arămare
plural
  • arămarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arămar

  • 1. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Aramă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09