12 definiții pentru arădean (s.m.) arădan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arădeán, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~eni, ~ene / E: Arad np + -ean] 1-2 smf Persoană născută (și crescută) în Arad. 3-4 smf, a (Locuitor) din Arad.

ARĂDEÁN, -Ă, arădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Arad. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Arad ori arădenilor (1), referitor la municipiul sau județul Arad ori la arădeni. – Arad (n. pr.) + suf. -ean.

ARĂDEÁN, -Ă, arădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Arad. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Arad. – Arad (n. pr.) + suf. -ean.

arădeáncă sf [At: DEX2 / Pl: ~ence / E: arădean + -că] 1-3 Arădeană (1-3).

ARĂDEÁNCĂ, arădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Arad. – Arădean + suf. -că.

ARĂDEÁNCĂ, arădence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Arad. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Arad. – Arădean + suf. -că.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!arădeán adj. m., s. m., pl. arădéni; adj. f. arădeánă, pl. arădéne

arădeán/arădán adj. m., s. m., pl. arădéni; f. sg. arădeánă/arădánă, pl. arădéne

!arădeáncă s. f., g.-d. art. arădéncei; pl. arădénce

arădeáncă/arădáncă s. f., g.-d. art. arădéncei; pl. arădénce

ARĂDÁN v. Arad; n. l. arădeán / arădán (Menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).

arădeáncă / arădáncă s. f., g.-d. art. arădéncei; pl. arădénce

Intrare: arădean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arădean
  • arădeanul
  • arădeanu‑
plural
  • arădeni
  • arădenii
genitiv-dativ singular
  • arădean
  • arădeanului
plural
  • arădeni
  • arădenilor
vocativ singular
  • arădeanule
  • arădene
plural
  • arădenilor
substantiv masculin (M23)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arădan
  • arădanul
  • arădanu‑
plural
  • arădeni
  • arădenii
genitiv-dativ singular
  • arădan
  • arădanului
plural
  • arădeni
  • arădenilor
vocativ singular
  • arădanule
  • arădene
plural
  • arădenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arădean arădan (2) arădeancă arădancă

  • 1. substantiv masculin admite vocativul Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Arad.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține municipiului sau județului Arad ori arădenilor (1.), referitor la municipiul sau județul Arad ori la arădeni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Arad (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98

arădeancă arădan (2) arădean (2) arădancă

  • 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Arad.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Arădean + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98