9 definiții pentru arăcit (s.n.) hărăcit hărăgit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

arăcit1 sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.

ARĂCÍT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcít, hărăgít s. n.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.]

arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: arăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arăcit
  • arăcitul
  • arăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arăcit
  • arăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitul
  • hărăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitul
  • hărăgitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arăcit (s.n.) hărăcit hărăgit

etimologie:

  • vezi arăci
    surse: DEX '98 DEX '09