9 definiții pentru arăcit (s.n.) hărăcit hărăgit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arăcit1 sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcít, hărăgít s. n.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.]

arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: arăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arăcit
  • arăcitul
  • arăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arăcit
  • arăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitul
  • hărăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitul
  • hărăgitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arăcit (s.n.) hărăcit hărăgit

  • 1. Faptul de a arăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Arăcitul viei.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi arăci
    surse: DEX '98 DEX '09