11 definiții pentru approximare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea sau valorile apropiate de o anumită mărime (căutată). – Din lat. approximare.

APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea sau valorile apropiate de o anumită mărime (căutată). – Din lat. approximare.

approxima vt vz aproxima

aprosima vt vz aproxima

aproxima vt [At: (a. 1840) ap. TDRG / V: (înv) ~osi~, (înv) app~, ~ocsi~[1], ~ossi~ / Pzi: ~mez / E: lat approximare, fr approximer] 1 A stabili valoarea aproximativă a unei mărimi. 2 A echivala o mărime cu una apropiată ca valoare. 3 (Rar; iuz) A realiza (artizanal) substitutul unui obiect tehnic, respectând numai anumite cerințe.

  1. Varianta aprocsima nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea apropiată, aproximativă a unei mărimi. – Fr. approximer (lat. lit. approximare).

APROXIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unei mărimi. [< fr. approximer, cf. lat. approximare].

APROXIMÁ vb. tr. a determina valoarea aproximativă a unei mărimi. (< lat. approximare)

A APROXIMÁ ~éz tranz. (valorile unei mărimi) A determina cu aproximație. /<fr. approximer, lat. approximare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aproximá (a ~) (a-pro-) vb., ind. prez. 3 aproximeáză

aproximá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. aproximéz, 3 sg. și pl. aproximeáză

Intrare: approximare
approximare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • approximare
  • approximarea
plural
  • approximări
  • approximările
genitiv-dativ singular
  • approximări
  • approximării
plural
  • approximări
  • approximărilor
vocativ singular
plural