5 definiții pentru aporetică (modalitate)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APORÉTICĂ s.f. (În filozofia antică) Metodă de a descoperi contradicțiile și dificultățile teoretice în scopul găsirii adevărului sau pentru a fundamenta o îndoială agnostică. [< fr. aporétique, cf. gr. aporein – a se îndoi].

APORÉTIC, -Ă, aporetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Livr.) Care are aspectul unei aporii, de aporie. 2. S. f. Modalitate de punere a problemelor dialecticii cunoașterii și acțiunii greu sau imposibil de rezolvat, în vederea descoperirii principiilor echilibrării lor. – Din fr. aporétique.

APORÉTIC, -Ă I. adj. cu caracter de aporie. II. s. m. f. adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. III. s. f. modalitate de filozofare care se rezumă la punerea problemelor, în termeni noi, fără a căuta răspunsuri. (< fr. aporétique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aporétică s. f., g.-d. art. aporéticii

aporétică s. f., g.-d. art. aporéticii

Intrare: aporetică (modalitate)
aporetică1 (g.-d. art. -cii) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aporetică
  • aporetica
plural
genitiv-dativ singular
  • aporetici
  • aporeticii
plural
vocativ singular
plural

aporetică (modalitate)

  • 1. Modalitate de punere a problemelor dialecticii cunoașterii și acțiunii greu sau imposibil de rezolvat, în vederea descoperirii principiilor echilibrării lor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: