apercepere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: apercepe] Apercepție.

APERCEPE vb. III. tr. A percepe, a asimila. ♦ A percepe clar, cu atenție (un fenomen psihic). [P.i. apercep, var. apercepa vb. I. / < germ. appercipieren].

APERCEPE vb. tr. a percepe, a asimila. (după germ. apperzipieren)

*apercepțiúne f. (fr. aperception). Facultatea de a apercepe. – Și -épție și -épere.

apercepe vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. apercep; conj. prez. 3 sg. și pl. aperceapă

apercepe (-p, -put), vb. – A percepe. Termen filozofic, creat pe baza germ. appercipieren, fr. aperception. Îl găsim pentru prima dată la Duiliu Zamfirescu (idei apercepute). – Der. apercepți(un)e, s. f.; aperceptiv, adj.