10 definiții pentru antroponimic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antroponímic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr anthroponymique] 1 a Referitor la antroponimie (1) Si: antroponomastic (1). 2 a Care ține de antroponimie (1) Si: antroponomastic (2). 3 sn Nume de persoană.

ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique.

ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană. – Din fr. anthroponymique.

ANTROPONÍMIC, -Ă adj. (Lingv.) Referitor la antroponimie; antroponomastic. // s.n. Nume de persoană; antroponim. [< fr. anthroponymique].

ANTROPONÍMIC, -Ă I. adj. referitor la antroponimie; antroponomastic. II. s. n. antroponim. (< fr. anthroponymique)

ANTROPONÍMIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de antroponimie; propriu antroponimiei. /<fr. anthroponymique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!antroponímic1 (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponímici; f. antroponímică, pl. antroponímice

antroponímic adj. m., pl. antroponímici; f. sg. antroponímică, pl. antroponímice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTROPONÍMIC adj., s. (LINGV.) 1. adj. antroponomastic. (Studii ~.) 2. s. v. antroponim.

ANTROPONIMIC adj. (LINGV.) antroponomastic. (Studii ~.)

Intrare: antroponimic (adj.)
antroponimic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: an-tro-po-, an-trop-o-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antroponimic
  • antroponimicul
  • antroponimicu‑
  • antroponimică
  • antroponimica
plural
  • antroponimici
  • antroponimicii
  • antroponimice
  • antroponimicele
genitiv-dativ singular
  • antroponimic
  • antroponimicului
  • antroponimice
  • antroponimicei
plural
  • antroponimici
  • antroponimicilor
  • antroponimice
  • antroponimicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antroponimic (adj.)

etimologie: