15 definiții pentru antracit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antracít sn [At: PONI, CH. 127 / V: (după fr) anthra- / Pl: ~uri / E: fr anthracite] (Mnr) Cărbune huilic superior.

ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite.

ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite.

ANTRACÍT, antracite, s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, având în compoziția sa mult carbon, puține substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, fiind un prețios combustibil. – Din fr. anthracite.

ANTRACÍT s. n. Cărbune de pămînt de calitate superioară, foarte dens, de culoare neagră strălucitoare, considerat ca cel mai bun combustibil dintre cărbunii de pămînt.

ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, negru, lucios și foarte dens. – Fr. anthracite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antracít s. m., pl. antraciți

ANTRACÍT s.n. Cărbune de pământ superior, foarte bogat în carbon. [< fr. anthracite, cf. gr. anthrax – cărbune].

ANTRACÍT s. n. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon. (< fr. anthracite)

ANTRACÍT n. Cărbune de pământ de calitate superioară, negru-lucios, bogat în carbon. [Sil. an-tra-] /<fr. anthracite

antracit n. cărbune de pământ, mai vârtos ca huila și care arde foarte cu greu, dar dă o căldură mare fără flacări și fără fum.

*antracít n. (vgr. anthrakites, care seamănă a cărbune). Min. Un fel de cărbune de pămînt, maĭ uscat de cît cel obișnuit și care arde greŭ, dar dă căldură mare fără flacără și fără fum.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

antracit, (engl.= antracite) çărbune sup.,de culoare neagră, luciu semimetalic și spărtură concoidală, caracterizat printr-un conținut ridicat de carbon (92-98%) și putere calorică mare (8 200-9 000 calorii). În România, se găsește la Schela-Gorj.. V. și huilă, cărbune brun, lignit, turbă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANTRACÍT (< fr. {i}; {s} gr. anthrax „cărbune”) s. n. Varietate de cărbune natural, foarte bogat în carbon (89,5-96,5 la sută), sărac în apă și materii volatile, având o putere calorică de c. 7.800-8,350 kcal/kg. Arde cu flacără scăzută, fără fum, formează cocs pulverulent și este un combustibil prețios.

Intrare: antracit
  • silabație: an-tra-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antracit
  • antracitul
  • antracitu‑
plural
  • antracite
  • antracitele
genitiv-dativ singular
  • antracit
  • antracitului
plural
  • antracite
  • antracitelor
vocativ singular
plural
  • silabație: an-tra-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DMLR, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antracit
  • antracitul
  • antracitu‑
plural
  • antraciți
  • antraciții
genitiv-dativ singular
  • antracit
  • antracitului
plural
  • antraciți
  • antraciților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)