12 definiții pentru antonică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum).Anton (n. pr.) + suf. -ică.

antoni sf [At: HEM 1246 / V: ~ni / Pl: ~ici / E: Anton + -ică] (Bot) 1 (Reg; șîs ~ de scăldăliri) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina umflată sub articulații, cu flori albe și fructe aromatice, care crește prin tufișuri, poieni umede (din pădurile montane) (Chaerophyllum aromaticum) Si: (reg) borșer, laba-gâștii, obrintitoare. 2 (Reg; îf ~igă) Angelină sălbatică (Angelica sylvestris).

ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum).Anton (n. pr.) + suf. -ică.

ANTONÍCĂ S. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum); laba-gîștei. Frunză verde de-antonică, Pe la casa lui Ionică Este-un cuib de rîndunică. SEVASTOS, C. 222.

ANTONÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ică.

antonică f. Mold. și Buc. plantă cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophillum aromaticum).

cherbél sm [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: ger kälber (kropf)] (Bot; Trs) 1 Asmățui (Anthiscus cerefolium). 2 (Îc) ~ auriu Antonică (Chaerophyllum aromaticum).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci

antonícă s. f., art. antonícii; pl. antoníci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTONÍCĂ s. (BOT.; Chaerophyllum aromaticum) (reg.) borșer, crastavan, laba-gâștii.

ANTONI s. (BOT.; Chaerophyllum aromaticum) (reg.) borșer, crastavan, laba-gîștii.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

antonícă (-ci), s. f. – Plantă, angelică (Archangelica officinalis). De la [sfîntul] Anton (Hasdeu).

Intrare: antonică
antonică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antoni
  • antonica
plural
  • antonici
  • antonicile
genitiv-dativ singular
  • antonici
  • antonicii
plural
  • antonici
  • antonicilor
vocativ singular
plural

antonică chaerophyllum

  • 1. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum).
    exemple
    • Frunză verde de-antonică, Pe la casa lui Ionică Este-un cuib de rîndunică. SEVASTOS, C. 222.
      surse: DLRLC

etimologie: