12 definiții pentru antonică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antoni sf [At: HEM 1246 / V: ~ni / Pl: ~ici / E: Anton + -ică] (Bot) 1 (Reg; șîs ~ de scăldăliri) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina umflată sub articulații, cu flori albe și fructe aromatice, care crește prin tufișuri, poieni umede (din pădurile montane) (Chaerophyllum aromaticum) Si: (reg) borșer, laba-gâștii, obrintitoare. 2 (Reg; îf ~igă) Angelină sălbatică (Angelica sylvestris).

ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum).Anton (n. pr.) + suf. -ică.

ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum).Anton (n. pr.) + suf. -ică.

ANTONÍCĂ S. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum); laba-gîștei. Frunză verde de-antonică, Pe la casa lui Ionică Este-un cuib de rîndunică. SEVASTOS, C. 222.

ANTONÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ică.

antonică f. Mold. și Buc. plantă cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophillum aromaticum).

cherbél sm [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: ger kälber (kropf)] (Bot; Trs) 1 Asmățui (Anthiscus cerefolium). 2 (Îc) ~ auriu Antonică (Chaerophyllum aromaticum).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci

antonícă s. f., art. antonícii; pl. antoníci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTONÍCĂ s. (BOT.; Chaerophyllum aromaticum) (reg.) borșer, crastavan, laba-gâștii.

ANTONI s. (BOT.; Chaerophyllum aromaticum) (reg.) borșer, crastavan, laba-gîștii.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

antonícă (-ci), s. f. – Plantă, angelică (Archangelica officinalis). De la [sfîntul] Anton (Hasdeu).

Intrare: antonică
antonică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antoni
  • antonica
plural
  • antonici
  • antonicile
genitiv-dativ singular
  • antonici
  • antonicii
plural
  • antonici
  • antonicilor
vocativ singular
plural

antonică chaerophyllum

  • 1. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum).
    exemple
    • Frunză verde de-antonică, Pe la casa lui Ionică Este-un cuib de rîndunică. SEVASTOS, C. 222.
      surse: DLRLC

etimologie: