ANTIFON², antifoane, s. n. Dop mic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomotele intense. – Din fr. antiphone.

antifon² sn [At: LTR / Pl: ~oane / E: fr antiphone] Mic corp elastic introdus în ureche pentru a o apăra de zgomote (intense).

ANTIFON², antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomote intense. – Din fr. antiphone.

ANTIFON², antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. – Fr. antiphone.

ANTIFON s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr. antiphone, cf. lat. anti – contra, gr. phone – sunet].

ANTIFON s. n. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. (< fr. antiphone)

ANTIFON ~oane n. Obiect plastic mic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. /<fr. antiphone

antifon s. n., pl. antifoane

antifon s. n., pl. antifoane

antifon (cântare religioasă, instrument care apără urechea de zgomote) s. n., pl. antifoane

ANTIFON mijloc individual de protecție împotriva poluării fonice, în special în aviație, cu un efect fonomobil asupra bandei de joasă frecvență din spectrul sonor, având capacitate antifonică de circa 10 decibeli.