8 definiții pentru anticoroziv (s.n.) anticorosiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.

anticorosiv, ~ă sm, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: anti- + corosiv] 1-2 (Substanță) care împiedică coroziunea.

ANTICOROSÍV, -Ă, anticorosivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. – Anti- + corosiv.

ANTICOROSÍV, -Ă adj., s.m. (Substanță) care încetinește sau oprește coroziunea metalelor. [Cf. fr. anticorrosif].

ANTICOROSÍV, -Ă adj., s. n. (substanță) care împiedică coroziunea. (< fr. anticorrosif)

ANTICOROSÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care micșorează sau împiedică coroziunea. /<fr. anticorrosif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!anticorozív2 s. n., pl. anticorozíve

anticorosív s. n., pl. anticorosíve

Intrare: anticoroziv (s.n.)
anticoroziv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticoroziv
  • anticorozivul
  • anticorozivu‑
plural
  • anticorozive
  • anticorozivele
genitiv-dativ singular
  • anticoroziv
  • anticorozivului
plural
  • anticorozive
  • anticorozivelor
vocativ singular
plural
anticorosiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticorosiv
  • anticorosivul
  • anticorosivu‑
plural
  • anticorosive
  • anticorosivele
genitiv-dativ singular
  • anticorosiv
  • anticorosivului
plural
  • anticorosive
  • anticorosivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anticoroziv anticorosiv (2)

  • 1. (Substanță) care împiedică coroziunea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Anti- + coroziv
    surse: DEX '09