ANTERĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère.

anteră sf [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr anthère] Partea superioară a staminelor în care se află polenul.

*ANTERĂ (pl. -ere) sf. 🌿 Săculeț membranos, în genere de formă lunguiață, așezat în partea de sus a staminelor florilor și care conține polenul (🖼 142) [fr. anthère < gr.].

ANTERĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère.

ANTERĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vîrful staminelor, în care se află polenul.

ANTERĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vîrful staminelor, în care se află polenul. – Fr. anthère (< gr.).

ANTERĂ s.f. Mic sac cu polen, situat la partea superioară a staminelor unei flori. [< fr. anthère, cf. gr. antheros – înflorit].

ANTERĂ ~e f. Sac mic cu polen la capătul de sus al staminei. /<fr. anthere

anteră f. Bot. partea staminelui care coprinde polenul floarei.

*antéră f., pl. e (vgr. antherós, fem. antherá, înflorit). Bot. Săculețu care e așezat în vîrfu stamineĭ și care conține pulberea fecundantă.

anteră s. f., g.-d. art. anterei; pl. antere

anteră s. f., g.-d. art. anterei; pl. antere

anteră s. f., g.-d. art. anterei; pl. antere

ANTERĂ s. (BOT.) (rar) polinie. (~ staminei.)

ANTERĂ s. (BOT.) (rar) polinie. (~ staminei.)