9 definiții pentru aninare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANINARE s. f. Acțiunea de a (se) anina. – V. anina.
ANINARE s. f. Acțiunea de a (se) anina. – V. anina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aninare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: anina] 1 (Pop) Agățare. 2 (Fig; rar) încercare de a se lega de cineva, căutând ceartă Si: aninat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANINARE s. f. Acțiunea de a (s e) anina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANINARE s. f. Acțiunea de a (se) anina.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aninare (pop.) s. f., g.-d. art. aninării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aninare s. f., g.-d. art. aninării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aninare s. f., g.-d. art. aninării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ANINARE s. v. agățare, agățat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aninare s. v. AGĂȚARE. AGĂȚAT. ATÎRNARE. ATÎRNAT. PRINDERE. PRINS. SPÎNZURARE. SPÎNZURAT. SUSPENDARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aninare, aninărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) anina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- anina DEX '98 DEX '09