animal, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~e sn, a, -i a / E: fr animal, lat animalis] 1 sn Ființă mono- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca. 2 sn (Pre) Mamifer. 3 sn Persoană brutală și needucată. 4-5 a Care aparține animalelor (1-2). 6-7 a Privitor la animale (1-2). 8 a De natură organică.

*ANIMAL (pl. -ale) I. sn. 🐒 Viețuitoare, dobitoc: ~ sălbatic; ~ domestic; omul este un ~ rațional ¶ 2 Fig. Om prost, necioplit, grosolan. II. adj. 1 De animal: substanțe ~e ¶ 2 Ce privește viața ființelor: regn ~, toate viețuitoarele la un loc; căldură ~ă, căldura produsă de funcțiunile organismului; viață ~ă, viața ființelor, viața în care stăpînesc pornirile primitive [fr. < lat.].

ANIMAL², -Ă adj. 1. De animal, propriu animalelor, al animalelor. Doar puține specii din lumea animală au reușit să se adapteze acestor condiții [din tundră]. GEOGRAFIA FIZ. 36. Căldură animală = energie calorică eliberată de organismul animalelor. Regnul animal v. regn. 2. De natură organică, extras din substanțe organice. Cărbune animal.

ANIMAL², -Ă, animali, -e, adj. De animal, propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Fr. animal (lat. lit. animalis).

ANIMAL s.n. 1. Ființă care are organe de simț, de mișcare, sistem nervos etc. 2. (Fig.) Om josnic, stăpînit de instincte proprii animalelor. // adj. De animal, referitor la animale, propriu animalelor. [Cf. fr. animal, it. animale, germ. Animal < lat. animal].

ANIMAL I. s. n. 1. ființă care are organe de simț, de mișcare, sistem nervos etc. 2. (fig.) om josnic, stăpânit de instincte. II. adj. de animal, propriu animalelor. (< fr., lat. animal)

ANIMAL¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de animale; propriu animalelor. Regn ~. /<lat. animal, animalis, fr. animal

animal n. 1. ființă vie înzestrată cu simțire și mișcare; 2. fig. om brutal. ║ a. 1. care e propriu animalului: vieață animală; regnul animal, totalitatea animalelor; 2. fig. sensual, material.

*2) animál, -ă adj. (lat. animalis). De animal: viața animală. Regim animal. Totalitatea animalelor. Fig. Defav. Material, sensual: instincte animale.

CĂLDURĂ (pl. -ri) sf. 1 Temperatura ridicată a unui corp: căldura focului ¶ 2 Căldura animală 👉 ANIMAL ¶ 3 ~ specifică 👉 SPECIFIC ~ latentă 👉LATENT ¶ 4 Temperatura produsă prin acțiunea soarelui: căldurile verii; în toiul căldurilor ¶ 5 🩺 Ridicarea temperaturii corpului, în anumite cazuri de boală, febră: bolnavul are ~; îl ia cu ~ ¶ 6 Fig. Înfocare, înflăcărare, ardoare a simțurilor: a se ruga, a scrie, a vorbi, a apăra cu multă ~ [lat. *caldura].

animal¹ adj. m., pl. animali; f. animală, pl. animale

animal¹ adj. m., pl. animali; f. animală, pl. animale

animal adj. m., pl. animali; f. sg. animală, pl. animale