9 definiții pentru ancablură

ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure.

ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure.

ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Fr. encablure.

ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri

ancablúră s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri

ancablúră s. f., pl. ancablure

ANCABLÚRĂ s.f. Unitate de lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină; cablu (3). [< fr. encablure].

ANCABLÚRĂ s. f. unitate de lungime, a zecea parte dintr-o milă marină. (< fr. encablure)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANCABLÚRĂ (< fr.) s. f. Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină (185,2 m).

Intrare: ancablură
ancablură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ancablu ancablura
plural ancabluri ancablurile
genitiv-dativ singular ancabluri ancablurii
plural ancabluri ancablurilor
vocativ singular
plural
ancablură
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ancablu ancablura
plural ancablure ancablurele
genitiv-dativ singular ancablure ancablurei
plural ancablure ancablurelor
vocativ singular
plural