8 definiții pentru analeptic (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

analéptic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: fr analeptique] 1-2 (Medicament) cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori.

ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique.

ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique.

ANALÉPTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) întăritor, fortifiant, tonic. [< fr. analeptique].

ANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) întăritor, fortificant, tonic. (< fr. analeptique, gr. analeptikos)

ANALÉPTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival livr. (despre medicamente) Care întărește organismul; cu proprietăți de a întări organismul; reconfortant; tonifiant; fortifiant; întăritor; tonic. /<fr. analeptique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

analéptic2 s. n., pl. analéptice

analéptic s. n., pl. analéptice

Intrare: analeptic (s.n.)
analeptic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analeptic
  • analepticul
  • analepticu‑
plural
  • analeptice
  • analepticele
genitiv-dativ singular
  • analeptic
  • analepticului
plural
  • analeptice
  • analepticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

analeptic

  • 1. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: