12 definiții pentru anafora

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANAFORA, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII-XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anaforá.

anafora[1] sf [At: (a. 1802) URICARIUL I, 7/20 / Pl: ~le / E: ngr ἀνἀφορά] 1 (Înv) Raport făcut domnitorului de către un mare dregător). 2 Proclamație a domnului. corectat(ă)

  1. anaforaanafora Ladislau Strifler

ANAFORA (pl. -ale) sf. 🔎 Raport ce se făcea de slujbași unei autorități, în spec. raport adresat Domnului: îi citeam, ceasuri întregi, anaforale de-ale divanurilor (I.-GH.) [ngr. άναφορά].

ANAFORA, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII – XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anafora.

ANAFORA, anaforale, s. f. (Învechit) Raport scris adresat domnitorului, de obicei de către un mare dregător. Se miră cineva cînd vede... anaforalele și hotărîrile de acum, care în multe rînduri cuprind atît de puțin. Ni s-au prilejuit a vide o anafora scrisă pe douăzeci coale hîrtie. NEGRUZZI, S. I 304.

ANAFORA, anaforale, s. f. (Înv.) Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). – Ngr. anafora.

anaforà f. odinioară, raport către Domnul țării: gata-i anaforaua către Vodă? AL. [Gr. mod. ANAFORÀ].

anaforá f. (ngr. anaforá, raport. V. anáforă. Sec. 18-19. Raport (dare de samă) a unuĭ funcționar către domn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anafora (raport) (înv.) s. f., art. anaforaua, g.-d. art. anaforalei; pl. anaforale

anafora (raport) (înv.) s. f., art. anaforaua, g.-d. art. anaforalei; pl. anaforale, art. anaforalele

anafora (raport) s. f., art. anaforaua, g.-d. art. anaforalei; pl. anaforale

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

anafora s. f. Partea centrală a Liturghiei ortodoxe, corespunzând canonului euharistic, care constă dintr-un ansamblu de rugăciuni de mulțumire, de consacrare și de invocare, însoțite de gesturi și acțiuni simbolice, în timpul căreia se săvârșește prefacerea sfintelor daruri în sfânta Taină a împărtășaniei. – Din gr. anafora.

Intrare: anafora
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anafora
  • anaforaua
plural
  • anaforale
  • anaforalele
genitiv-dativ singular
  • anaforale
  • anaforalei
plural
  • anaforale
  • anaforalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anafora, anaforalesubstantiv feminin

Moldova Țara Românească
  • 1. (În secolele XVIII-XIX) Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se miră cineva cînd vede... anaforalele și hotărîrile de acum, care în multe rînduri cuprind atît de puțin. Ni s-au prilejuit a vide o anafora scrisă pe douăzeci coale hîrtie. NEGRUZZI, S. I 304. DLRLC
  • 2. (În secolele XVIII-XIX) Proclamație a domnitorului. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.