10 definiții pentru anabaptist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anabaptíst, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: fr anabaptiste] 1-2 smf, a (Persoană) adeptă a anabatismului. 3 a Care aparține anabaptismului. 4 a Referitor la anabaptism.

ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.

ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.

ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al anabaptismului. – Fr. anabaptiste.

ANABAPTÍST, -Ă adj. Referitor la anabaptism. // s.m. și f. Adept al anabaptismului. [< fr. anabaptiste].

ANABAPTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al anabaptismului. (< fr. anabaptiste)

ANABAPTÍST ~ști m. Adept al anabaptismului. /<fr. anabaptiste

*anabaptíst, -ă adj. și s. (vgr. anabaptistés, d. ana, ĭar, și baptizo, botez). Membru a uneĭ secte protestante din Germania (1523) care-ĭ boteza pe copiĭ cînd ajungeaŭ marĭ.

anabaptiști pl. sectă protestantă în Germania, care boteza din nou pe cei adulți (1523).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste

anabaptíst s. m., adj. → baptist

Intrare: anabaptist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anabaptist
  • anabaptistul
  • anabaptistu‑
plural
  • anabaptiști
  • anabaptiștii
genitiv-dativ singular
  • anabaptist
  • anabaptistului
plural
  • anabaptiști
  • anabaptiștilor
vocativ singular
  • anabaptistule
  • anabaptiste
plural
  • anabaptiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anabaptist, -ă (persoană) anabaptist anabaptistă

  • 1. Adept al anabaptismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: