an (adv.)

an (adv.)

  • 1. Anul trecut, acum un an.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 NODEX popular 3 exemple
    exemple
    • Mi-a luat omul zapciului an boii, o să-mi ia acum și iapa. CAMIL PETRESCU, B. 9.
      surse: DLRLC
    • An n-am cîștigat, estim am păgubit, la anul trag nădejde. PANN, P. V. II 85.
      surse: DLRLC
    • Cum a dat dumnezeu an Holde mîndre lui Traian, Astfel să dea și la voi, Ca s-avem parte și noi. TEODORESCU, P. P. 147.
      surse: DLRLC
    • 1.1. De an = (datând) de anul trecut.
      exemple
      • În grădină ard mocnit și singur frunzele de an. D. BOTEZ, P. O. 26.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (În legătură cu nume de anotimpuri) An-iarnă (sau an-vară, an-primăvară, an-toamnă) = astă-iarnă (sau astă-vară etc.).
      surse: DLRLC MDA2 NODEX expresie 2 exemple
      exemple
      • Ca mîine o să ningă iar. Îmi amintesc un pic de-an-iarnă. PERPESSICIUS, S. 164.
        surse: DLRLC
      • Oameni buni! an-iarnă bordeiu-mi arsese. ALECSANDRI, P. A. 50.
        surse: DLRLC
    • 1.3. (Precedat de „mai”, exprimă un timp neprecizat, în trecut) Acum câțiva ani.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 NODEX figurat un exemplu
      exemple
      • S-a sculat mai an Bădica Traian Și-a încălecat... ALECSANDRI, P. P. 387.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. De mai an = (datând) de acum câțiva ani.
        exemple
        • Sărmanul lup căta oriunde mîntuire, Și întîlnind pe un motan, Prieten de mai an, îi zice... DONICI, F. 52.
          surse: DLRLC

etimologie:

2 definiții

an m. 1. timpul cât pământul își face rotațiunea în jurul soarelui: număr de 365 zile; an școlar, dela deschiderea până la închiderea cursurilor (1 Sept.— 1 Iulie); 2. pl. vârstă: de câți ani ești? la anul, peste un an, în anul viitor. [Lat. annus]. ║ adv. acum un an, în anul trecut: an iarna,bordeiu-mi arsese AL. [Lat. ANNO].

an m. (lat. annus, it. pg. anno, pv. fr. cat. an, sp. año). Timpu cît se învîrtește pămîntu în prejuru soareluĭ. A fi de atîțĭa anĭ, a avea cutare etate. A fi mare saŭ mic de anĭ, a fi mare saŭ mic în etate. An adv. Anu trecut, acú un an: așa a fost și an. La anu, la anu viitor, (și iron.) nicĭ-odată: aĭ să capeți la anu! An țarț, acú doĭ anĭ în urmă. An cu an sau (maĭ rar) an de an, în fie-care an pe rînd: datoria a crescut an cu an. – Anu creștinesc începe la 1 Ĭanuariŭ și are 12 lunĭ de cîte 30 și 31 de zile, afară de Februariŭ, care are 28, iar din 4 în 4 anĭ 29. Anu turcesc are 12 lunĭ lunare de cîte 29 și 30 de zile. Epoca începutuluĭ anuluĭ a variat la toate popoarele; Egipteniĭ, Haldeiĭ, Perșiĭ ș. a. începeaŭ anu la echinocțiu de toamnă (21 Septembre), alte popoare la solstițiu de ĭarnă, altele la cel de vară. La Francejĭ, la suirea luĭ Carol IX, începea la Paște. Un edict al acestuĭa, la 1564, ordonă să înceapă la 1 Ĭanuariŭ, dată pur civilă. Anu financiar saŭ bugetar începe la 1 April, cel școlar, de de ordinar [!], la 1 Septembre.

Intrare: an (adv.)
an (adv.) adverb
adverb (I8)

8 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. ♦ Fig. (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. – Lat. anno.

AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. – Lat. anno.

AN1 adv. (Popular și arhaizant) 1. Anul trecut, acum un an. Mi-a luat omul zapciului an boii, o să-mi ia acum și iapa. CAMIL PETRESCU, B. 9. An n-am cîștigat, estim am păgubit, la anul trag nădejde. PANN, P. V. II 85. Cum a dat dumnezeu an Holde mîndre lui Traian, Astfel să dea ți la voi, Ca s-avem parte și noi. TEODORESCU, P. P. 147. ◊ Loc. adj. De an = (datînd) de anul trecut. În grădină ard mocnit și singur frunzele de an. D. BOTEZ, P. O. 26. ◊ Expr. (în legătură cu nume de anotimpuri) An-iarnă (sau -vară, -primăvară, -toamnă) = astă- iarnă (sau astă-vară etc.). Ca mîine o să ningă iar. Îmi amintesc un pic de-an-iarnă. PERPESSICIUS, S. 164. Oameni buni! an-iarnă bordeiu-mi arsese. ALECSANDRI, P. A. 50. 2. (Precedat de «mai», exprimă un timp neprecizat, în trecut) Acum cîțiva ani. S-a sculat mai an Bădica Troian Și-a încălecat... ALECSANDRI, P. P. 387. ◊ Loc. adj. De mai an = (datînd) de acum cîțiva ani. Sărmanul lup căta oriunde mîntuire, Și întîlnind pe un motan, Prieten de mai an, îi zice... DONICI, F. 52.

AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am câștigat... la anul trag nădejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. S-a sculat mai an Bădica Traian Și a încălecat (ALECSANDRI). – Lat. anno.

an2 av [At: (a. 1588) Cuv. D. BĂTR. I, 207/18 / E: lat annus] 1-2 (Și în legătură cu numele anotimpurilor) Anul (sau anotimpul) trecut. 3 (În legătură cu mai, exprimă un timp neprecizat în trecut) Mai acum câțiva ani.

AN1 adv. pop. Anul trecut. ◊ ~ vară, ~ iarnă etc. vara, iarna etc. trecută. ◊ Mai ~ cu câțiva ani în urmă. /<fr. annus