14 definiții pentru amidon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMIDON s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon.

AMIDON s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon.

amidon sn [At: DA / Pl: ? / E: fr amidon] (Chm) Substanță organică hidrocarbonată (de rezervă) care ia naștere în frunzele verzi ale plantelor sub acțiunea razelor soarelui și se acumulează în semințe, fructe, tubercule, în fructele unor palmieri etc. și care se folosește în industrie ca materie primă pentru fabricarea dextrinei și glucozei și ca apret (în industria textilă) Si: (pfm) scrobeală, (reg) crohmală.

*AMIDON sbst. 🔬 Substanță pulverulentă, grăunțoasă, albă, insolubilă în apă, care se extrage din grăunțele cerealelor (grîu, ovăs, porumb,etc.) și dintr’un mare număr de plante (cartofi, morcovi, etc.); din ea se face scrobeala (🖼 102) [fr.].

AMIDON s. n. Substanță organică hidrocarbonată. care ia naștere, în părțile verzi ale plantei, prin sinteză, sub acțiunea luminii solare și se acumulează sub formă de granule microscopice în semințe, în fructe, în tubercule etc.; se folosește în industria alimentară, chimică, textilă etc.

AMIDON s. n. Substanță organică ce se găsește, în formă de granule, în semințele, fructele, tuberculele plantelor; se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Fr. amidon (< gr.).

AMIDON s.n. Substanță organică, aflată în semințe, în fructe etc. sub formă de granule, folosită în industria alimentară, chimică etc. [< fr. amidon].

AMIDON s. n. polizaharidă naturală, substanță de rezervă în plante, sub formă de granule. (< fr. amidon)

AMIDON n. Substanță organică, aflată în grăunțele de cereale, în tubercule, în fructe, care, extrasă, se folosește în industria alimentară, farmaceutică, chimică. /<fr. amidon

amidon n. 1. feculă extrasă din cereale (grâu, porumb, secară, cartofi); 2. pastă din această feculă din care se face scrobeală albă.

*amidón n., pl. urĭ (fr. amidon, d. lat. ámylum, vgr. amylon, amidon). Féculă care se scoate maĭ ales din cereale și din care se face scrobeală. (E insolubilă în spirt. La 170° se preface în dextrină). Scrobeală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amidon (substanță organică) s. n.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AMIDON (< fr.) s. n. Polizaharid conținut în vegetale (grăunțe, tuberculi și fructe). Este alcătuit din amiloză și amilopectină. Prin hidroliză se transformă în glucoză. Constituie o sursă însemnată de glucide pentru alimentația omului și a animalelor. Se obține mai ales din cartofi și cereale. Se utilizează pentru prepararea glucozei, dextrinei, în industria spirtului etc.

Intrare: amidon
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amidon
  • amidonul
  • amidonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • amidon
  • amidonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amidonsubstantiv neutru

  • 1. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.