8 definiții pentru amenoree


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amenorée sf [At: DA / E: fr aménorrhée] Absență fiziologică a ciclului menstrual în timpul sarcinii, al alăptării sau de natură patologică, pricinuită de o insuficiență ovariană sau hipofizară.

AMENORÉE s. f. Absență fiziologică a ciclului menstrual, în timpul sarcinii, al alăptării, sau patologică, pricinuită de o insuficiență ovariană sau hipofizară. – Din fr. aménorrhée.

AMENORÉE s. f. Absență fiziologică a ciclului menstrual, în timpul sarcinii, al alăptării, sau patologică, pricinuită de o insuficiență ovariană sau hipofizară. – Din fr. amenorrhée.

AMENORÉE s.f. Lipsă a menstruației, provocată de stări fiziologice sau patologice. [Pron. -re-e. / < fr. aménorrhée, cf. gr. a – fără, men – lună, rhein – a curge].

AMENORÉE s. f. absență, încetare sau diminuare a menstruației. (< fr. aménorrhée)

AMENORÉE f. Absență a ciclului menstrual la femeia adultă. [Art. amenoreea; G.-D. amenoreei; Sil. -re-e] /<fr. aménorrhée


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amenorée s. f., art. amenoréea, g.-d. amenorée, art. amenoréei

amenorée s. f., art. amenoréea, g.-d. amenorée, art. amenoréei

Intrare: amenoree
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amenoree
  • amenoreea
plural
genitiv-dativ singular
  • amenoree
  • amenoreei
plural
vocativ singular
plural