7 definiții pentru ambuscat (adj.)

ambuscát sm, am [At: DEX2 / Pl: ~ați / E: fr embusque] (Frm) 1-4 (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar (sau scutit de lupta pe front).

AMBUSCÁT, ambuscați, adj., s. m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.

AMBUSCÁT, ambuscați, adj., s. m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.

ambuscát adj. m., pl. ambuscáți; f. sg. ambuscátă, pl. ambuscáte

ambuscát s. m., pl. ambuscáți

AMBUSCÁT, -Ă adj., s.m. (Liv.) (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase; învârtit. [< fr. embusqué].

AMBUSCÁT, -Ă adj., s. m. (militar) scutit de instrucție și front; învârtit. (< fr. embusqué)

Intrare: ambuscat (adj.)
ambuscat adjectiv
Surse flexiune: Ortografic, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambuscat ambuscatul ambusca ambuscata
plural ambuscați ambuscații ambuscate ambuscatele
genitiv-dativ singular ambuscat ambuscatului ambuscate ambuscatei
plural ambuscați ambuscaților ambuscate ambuscatelor
vocativ singular
plural

ambuscat

  • 1. franțuzism (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2
  • diferențiere livresc (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase.
    surse: DN sinonime: învârtit (adj.)

etimologie: