7 definiții pentru amănunțit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amănunțit1 sn [At: I. IONESCU, M. 327 / V: amăru- / Pl: ~uri / E: amănunți] (Agr) Amănunțire.

AMĂNUNȚÍT1 s. n. (Rar) Faptul de a amănunți.V. amănunți.

AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți.V. amănunți.

AMĂNUNȚÍT1 s. n. Amănunțire, fărîmițare. Amănunțitul se face prin arături, grăpări și prășituri. I. IONESCU, M. 327.

AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: amănunțit (s.n.)
amănunțit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amănunțit
  • amănunțitul
  • amănunțitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • amănunțit
  • amănunțitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amănunțit (s.n.)

etimologie:

  • vezi amănunți
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2