10 definiții pentru amăgitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amăgitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 334 / Pl: ~i, ~oare / E: amăgi + -tor] 1-2 smf, a Înșelător. 3-4 smf, a Ispititor. 5 sf (Orn; Mol) Berbecel.

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

AMĂGITÓR1, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. Care amăgește, înșelător. V. iluzoriu. În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66. [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92, Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386.

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește. – Din amăgi + suf. -(i)tor.

amăgitor a. care amăgește: visul cel amăgitor. ║ m. cel ce amăgește, înșelător dibaciu.

amăgitor, -oáre adj. și s. Care amăgește: un vis amăgitor, un amăgitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amăgitór adj. m., pl. amăgitóri; f. sg. și pl. amăgitoáre

amăgitór adj. m., pl. amăgitóri; f. sg. și pl. amăgitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMĂGITÓR adj., s. 1. v. înșelător. 2. s., adj. v. seducător.

AMĂGITOR adj., s. 1. adj. înșelător, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~.) 2. s., adj. ademenitor, înșelător, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

Intrare: amăgitor (adj.)
amăgitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgitor
  • amăgitorul
  • amăgitoru‑
  • amăgitoare
  • amăgitoarea
plural
  • amăgitori
  • amăgitorii
  • amăgitoare
  • amăgitoarele
genitiv-dativ singular
  • amăgitor
  • amăgitorului
  • amăgitoare
  • amăgitoarei
plural
  • amăgitori
  • amăgitorilor
  • amăgitoare
  • amăgitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amăgitor, -oare amăgitoare amăgitor (2)

  • 1. (Persoană) care amăgește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înșelător 4 exemple
    exemple
    • În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66.
      surse: DLRLC
    • [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92,
      surse: DLRLC
    • Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386.
      surse: DLRLC
    • Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Amăgi + sufix -itor.
    surse: DEX '98 DEX '09