ALUVIONARE s. f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor și a cărbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apă într-un jgheab orizontal, în ordinea greutății lor specifice. [Pr.: -vi-o-] – După fr. alluvionnement.

aluvionare sf [At: DA ms / P: ~vi-o~ / Pl: ~nări / E: aluvion] 1 Acțiunea de depunere a unui material (pământ, nisip, pietriș) pe malurile apelor, care îl transportă. 2 Formare de aluviuni.

ALUVIONARE s. f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor și a cărbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apă într-un jgheab orizontal, în ordinea greutății lor specifice. [Pr.: -vi-o-] – După fr. alluvionnement.

ALUVIONARE s.f. 1. Depunere de aluviuni. 2. Concentrare a minereurilor și a cărbunilor efectuată în jgheaburi cu ajutorul unui curent de apă, materialele depunîndu-se în ordinea greutății lor specifice. [După fr. alluvionnement].

ALUVIONARE f. 1) Proces care constă în depunere de aluviuni. 2) Metodă de concentrare a minereurilor și a cărbunelui cu ajutorul unui curent de apă, fiecare material depunându-se conform greutății sale specifice. /<fr. alluvionnement

aluvionare (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. aluvionării

aluvionare (-vi-o-) s. f., g.-d. art. aluvionării

aluvionare s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. aluvionării; pl. aluvionări