5 definiții pentru alobrog (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALOBRÓG, -Ă, alobrogi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparținea unei populații celtice din sud-estul Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. 2. Adj. Care aparține alobrogilor (1), privitor la alobrogi. – Din fr. Allobroges.

alobrógi smp [At: DEX2 / E: fr Allobroges] Populație celtică din SE Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia.

ALOBRÓGI s. m. pl. Populație celtică din SE Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. – Din fr. Allobroges.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alobróg (-lo-brog) adj. m., s. m., pl. alobrógi; adj. f., s. f. alobrógă, pl. alobróge

alobrógi s. m. pl. (sil. -brogi)

Intrare: alobrog (s.m.)
alobrog2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: a-lo-brog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alobrog
  • alobrogul
  • alobrogu‑
plural
  • alobrogi
  • alobrogii
genitiv-dativ singular
  • alobrog
  • alobrogului
plural
  • alobrogi
  • alobrogilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alobrog, -ă (persoană) alobrog alobrogă

  • 1. Persoană care aparținea unei populații celtice din sud-estul Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia.
    surse: DEX '09

etimologie: