9 definiții pentru alesătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alesătúră sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: ales2 + -ătură] 1-2 (Înv) Alegere (proastă). 3 Hotărnicire. 4 Alegerea părului în cărări, în codițe. 5 (Mpl) Desen, flori dintr-o țesătură. 6 Flori și mustre ornamentale (în felul celor țesute), sculptate în piatră, lemn etc. 7 Țesături împodobite cu flori și cu mustre.

ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. – Ales2 + suf. -ătură.

ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. – Ales2 + suf. -ătură.

ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. (Mai ales la pl.) Desene sau flori într-o țesătură de casă. Preuteasa rămase singură cu stativele și-și aplecă mai tare fruntea pe alesături, în umbra amurgului. SADOVEANU, B. 38. Am admirat noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503. ◊ Fig. Finele și grațioasele alesături sculptate pe piatră sură de Albești. ODOBESCU, S. II 512. ♦ Țesătură împodobită cu flori și desene. Scoarțele și alesăturile din casă.

ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Desene sau flori într-o țesătură de casă. ♦ Țesătură împodobită cu flori și desene. – Din ales2 + suf. -ătură.

ALESĂTÚRĂ ~i f. 1) Modele pe o țesătură de casă. 2) Țesătură astfel ornamentată. /<ales + suf. ~ătură

alesătură f. 1. alegerea părului în codițe; 2. flori sau podoabe (la țesături): ele ieau forma de omidă, de păpușă, de porumbei, etc.

alesătúră f., pl. ĭ. Modu de a alege, de a despărți (a așeza) lucrurile (de ex., la alesu păruluĭ cînd îșĭ împletesc femeile coada). Pl. Florĭ saŭ podoabe la țesăturĭ. – Vechĭ alesúră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alesătúră s. f., g.-d. art. alesătúrii; pl. alesătúri

alesătúră s. f., g.-d. art. alesătúrii; pl. alesătúri

Intrare: alesătură
alesătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alesătu
  • alesătura
plural
  • alesături
  • alesăturile
genitiv-dativ singular
  • alesături
  • alesăturii
plural
  • alesături
  • alesăturilor
vocativ singular
plural

alesătură

  • 1. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Preuteasa rămase singură cu stativele și-și aplecă mai tare fruntea pe alesături, în umbra amurgului. SADOVEANU, B. 38.
        surse: DLRLC
      • Am admirat noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503.
        surse: DLRLC
      • figurat Finele și grațioasele alesături sculptate pe piatră sură de Albești. ODOBESCU, S. II 512.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Țesătură împodobită cu flori și desene.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Scoarțele și alesăturile din casă.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ales + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98