12 definiții pentru albăstri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albăstrí [At: MACEDONSKI, O. I, 76 / Pzi: ~resc / E: albastru] 1 vt A colora în albastru (2). 2 vr A deveni albastru (2). 3 vr (D. lapte) A se subția și a se face albastm (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2). 5 vt (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 vr (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) Cf albăstrăn. 7 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna.Refl. Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. Intranz. (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). V. albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru2.

A ALBĂSTRÍ ~ésc tranz. A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru

A SE ALBĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. /Din albastru

albăstrì v. a da o față albastră.

albăstrésc v. tr. (d. albastru). Colorez în albastru. V. refl. Devin albastru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albăstrí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 să albăstreáscă

albăstrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. albăstreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBĂSTRÍ vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineți. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

ALBĂSTRI vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. a se învineți. (S-a ~ la față.) 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

Intrare: albăstri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albăstri
  • albăstrire
  • albăstrit
  • albăstritu‑
  • albăstrind
  • albăstrindu‑
singular plural
  • albăstrește
  • albăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albăstresc
(să)
  • albăstresc
  • albăstream
  • albăstrii
  • albăstrisem
a II-a (tu)
  • albăstrești
(să)
  • albăstrești
  • albăstreai
  • albăstriși
  • albăstriseși
a III-a (el, ea)
  • albăstrește
(să)
  • albăstrească
  • albăstrea
  • albăstri
  • albăstrise
plural I (noi)
  • albăstrim
(să)
  • albăstrim
  • albăstream
  • albăstrirăm
  • albăstriserăm
  • albăstrisem
a II-a (voi)
  • albăstriți
(să)
  • albăstriți
  • albăstreați
  • albăstrirăți
  • albăstriserăți
  • albăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • albăstresc
(să)
  • albăstrească
  • albăstreau
  • albăstri
  • albăstriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albăstri

  • 1. tranzitiv A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Am albăstrit prea tare lâna.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Laptele se albăstrește când îl subțiem cu apă.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv figurat A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139.
      surse: DLRLC
    • Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116.
      surse: DLRLC
    • Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76.
      surse: DLRLC
  • 3. rar reflexiv (Despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți.
    surse: NODEX sinonime: învineți
  • 4. intranzitiv popular (Despre ciocoi) A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • albastru
    surse: DEX '09 DEX '98