12 definiții pentru alabastru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.

alabastru sn [At: MINEIUL (1776) 422/2 / V: (înv) ~ava~ / Pl: ~ri / E: lat alabastrum] 1 (Min) Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. 2 (Pex) Obiecte din alabastru (1). corectată

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente; se întrebuințează la fabricarea unor obiecte de ornament. Abatele cunoscu tabla de șah pe una [din mese] și o amforă de alabastru... pe alta. SADOVEANU, Z. C. 285. Sfincși pe. socluri de-alabastru... S-odihnesc... printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. ◊ Fig. Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe. MACEDONSKI, O. I 162. [Părul] cădea în bucle unduioase pe umerii... de alabastru. NEGRUZZI, S. I 226.

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, din care se fac obiecte de ornament. – It. alabastro (lat. lit. alabastrum).

ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro].

ALABÁSTRU s. n. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. (< it. alabastro, lat. alabastrum)

ALABÁSTRU n. Ghips alb microgranulos, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. /<it. alabastro, lat. alabastrum

alabastru n. 1. un fel de marmură fragedă și foarte albă; 2. fig. albeață strălucitoare: un sân de alabastru.

alabástru n., pl. urĭ (vgr. alábastron). Un fel de marmură translucidă. Fig. Albeață extremă: alabastru gîtuluĭ eĭ. – Vechĭ alavastru (după ngr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alabástru (ghips) s. n., art. alabástrul; (sorturi) pl. alabástruri

alabástru s. n., art. alabástrul; (sorturi) pl. alabástruri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alabastru, (engl.= alabaster) var. de → gips, fin granulară, masivă și compactă, translucidă, colorată în alb și mai rar în galben, brun, portocaliu sau cenușiu, pe seama impurităților. Datorită D sale mici, se poate prelucra ușor. Se folosește la confecționarea obiectelor ornamentale și în industria sticlei.

Intrare: alabastru
alabastru substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alabastru
  • alabastrul
  • alabastru‑
plural
  • alabastruri
  • alabastrurile
genitiv-dativ singular
  • alabastru
  • alabastrului
plural
  • alabastruri
  • alabastrurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alabastru

  • 1. (numai) singular Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Abatele cunoscu tabla de șah pe una [din mese] și o amforă de alabastru... pe alta. SADOVEANU, Z. C. 285.
      surse: DLRLC
    • Sfincși pe socluri de-alabastru... S-odihnesc... printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • figurat Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe. MACEDONSKI, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • figurat [Părul] cădea în bucle unduioase pe umerii... de alabastru. NEGRUZZI, S. I 226.
      surse: DLRLC
  • 2. Sorturi de alabastru.
    surse: DOOM 2

etimologie: