3 definiții pentru aiurit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aiurit1 sn [At: EMINESCU, P. 18 / Pl: ? / E: aiuri] (Rar) Bâiguit.
aiurit n. aiureală prelungită: un aiurit de jale EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aĭurít, -ă adj. Cu gîndu aĭurea, zăpăcit, S. n., pl. urĭ. Rar. Aĭureală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: aiurit (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
aiuritsubstantiv neutru
- 1. Bâiguit. MDA2sinonime: bâiguit
etimologie:
- aiuri MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.