AGROZOOTEHNICĂ s. f. Tehnica ameliorării și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere, necesare creșterii vitelor.

AGROZOOTEHNICĂ s. f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere. – Din agro- + zootehnică.

AGROZOOTEHNICĂ s.f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere; agrozootehnie. [< rus. agrozootehnika, cf. gr. agros – ogor, zoon – animal, techne – artă].

AGROZOOTEHNICĂ f. v. AGROZOOTEHNIE. /agro- + zootehnică

AGROZOOTEHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. – Din (1) rus. agrozootehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

AGROZOOTEHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

AGROZOOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrozootehnică. II. s. f. agrozootehnie. (după rus. agrozootehniceskii, /II/ agrozootehnika)

agrozootehnică (desp. a-gro-) s. f., g.-d. art. agrozootehnicii

agrozootehnică (a-gro-) s. f., g.-d. art. agrozootehnicii

agrozootehnică s. f. (sil. -gro-zo-o-), g.-d. art. agrozootehnicii

AGROZOOTEHNICĂ s. v. agrozootehnie.