9 definiții pentru agro agri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGRO- Element de compunere însemnând „agricol”, „agricultură”, care servește la formarea unor substantive sau adjective. – Din fr. agro-.

AGRO- Element de compunere însemnând „agricol”, „agricultură”, care servește la formarea unor substantive sau adjective. – Din fr. agro-.

AGRO- Element de compunere însemnând „agricol”, „agricultură”, care servește la formarea unor substantive ca: agrobiolog, agrochimie etc., sau adjective ca: agrotehnic, agrozootehnic etc. – Fr. agro- (< gr.).

AGRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „agricol”, „de agricultură”. [Var. agri-. / < fr. agro-, cf. lat. ager, -gri – ogor].

AGRO-/AGRI- elem. „agricol, agricultură”. (< fr. agro-, agri-, cf. lat. ager, agri, gr. agros = ogor)

agro-business s. n.„Când agro-bussines-ul preferă trufandalele” Sc. 15 I 81 p. 6. ◊ „De la «agro-bussines» la subnutriție [...] Revista vest-germană «Der Spiegel» face o analiză a situației alimentare pe glob, încercând să deslușească mecanismele care au dus la transformarea hranei într-un «bussines» din cele mai profitabile pentru marile societăți multinaționale [...]” Sc. 10 VII 81 p. 5 (din agro- + business)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AGRO- „ogor, cîmpie, agrar, agricol”. ◊ gr. agros „ogor, cîmpie” > fr. agro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agro-.~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., totalitate a organismelor vegetale și animale din biotipul agricol; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază acțiunea legilor biologice asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor; sin. biologie agricolă; ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., zonă cultivată cu plante agricole; ~ecologie (v. eco-1 v. -logie1), s. f., disciplină care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; sin. ecologie agrară; ~ecotip (v. eco1, v. -tip), s. n., ecotip rezultat în urma lucrărilor de ameliorare agrară; ~fil (v. -fil1), adj. (despre plante) care crește pe cîmpuri necultivate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante de cultură; ~fitocenoză (v. fito-, v.-cenoză1), s. f., fitocenoză formată în terenurile cultivate; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a terenurilor cultiva bile; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul factorilor de vegetație și ai mijloacelor tehnice de ameliorare; ~meteorolog (v. meteoro-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro- v. logie1), s. f., disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură; ~nom (v. -nom1), s. m. și f., specialist în agronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., ansamblu de cunoștințe teoretice și practice privind cultivarea sistematică a pămîntului; ~pedologie (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de creștere a fertilității terenurilor; ~tip (v. -tip), s. n., tipul soiului la plantele de cultură; ~zoocenoză (v. zoo-, v. -cenoză1), s. f., biocenoză a faunei agricole; ~zootehnie (v. zoo-, v. -tehnie), s. f., tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; sin. agrozootehnică.

AGRI- „ogor, teren, cîmpie”. ◊ L. ager, agri „cîmp, ogor” > fr. agri-, it. id. > rom. agri-.~col (v. -col1), adj., care aparține agriculturii; ~cultor (v. -cultor), s. m., persoană care se ocupă cu agricultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., totalitatea operațiilor și a metodelor de cultivare a pămîntului.

Intrare: agro
prefix (I7-P)
  • agro
prefix (I7-P)
  • agri

agro agri

  • 1. Element de compunere însemnând „agricol”, „agricultură”, care servește la formarea unor substantive sau adjective.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: