13 definiții pentru agnostic (adj.)

agnóstic, -ă [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 120, 3/4 / Pl: -ici, -ice / E: fr agnostique] 1 a Care aparține agnosticismului. 2 a Privitor la agnosticism. 3 smf Adept al agnosticismului.

AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Din fr. agnostique.

AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Din fr. agnostique.

AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -e, s. m. și f. Adept al agnosticismului. Între ei [materialiști și idealiști] Engels situează pe adepții lui Hume și Kant, ca unii ce neagă posibilitatea cunoașterii lumii sau cel puțin a completei ei cunoașteri, denumindu-i agnostici. LENIN, MAT. EMP. 26.

AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Fr. agnostique (< gr.).

agnóstic (ag-nos- / a-gnos-) adj. m., s. m., pl. agnóstici; adj. f., s. f. agnóstică, pl. agnóstice

agnóstic adj., s. (sil. mf. a-) → gnostic

agnóstic s. m., pl. agnóstici

AGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la agnosticism. // s.m. și f. Adept al agnosticismului. [Cf. fr. agnostique, it. agnostico].

AGNÓSTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al agnosticismului. (< fr. agnostique)

AGNÓSTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de agnosticism; propriu agnosticismului. /<fr. agnostique

AGNÓSTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al agnosticismului. /<fr. agnostique


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

agnóstic, -ă, agnostici, -ce adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S.m și f. Adept al agnosticismului. ♦ Membru al unei secte creștine cu tendințe democratice, formată în Africa romană (pe teritoriul Algeriei de azi) în sec. 4-5 și reprezentând aripa radicală a donatiștilor, care practica asceza și martiriul de bunăvoie; erau numiți și circumcelliones (cei ce rătăcesc în jurul cuștilor) spre a sugera pasiunea lor pentru martirajul în arena cu lei. ♦ Adept al unei subsecte creștine derivate din mișcarea lui Donatus, confundată uneori cu agnosticii din aceeași epocă, a căror doctrină consta mai ales în afirmarea imposibilității cunoașterii lui Dumnezeu cu ajutorul rațiunii, precum și a lumii obiective. – Din fr. agnostique (‹ gr. agnostikos).

Intrare: agnostic (adj.)
agnostic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agnostic agnosticul agnostică agnostica
plural agnostici agnosticii agnostice agnosticele
genitiv-dativ singular agnostic agnosticului agnostice agnosticei
plural agnostici agnosticilor agnostice agnosticelor
vocativ singular
plural