10 definiții pentru agățare acățare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agățare sf [At: DA ms / V: (înv) acă~ / Pl: ări / E: agăța] 1 Suspendare a ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: agățat1 (1), atârnare, spânzurare. 2 Prindere, fără voie, a unei țesături într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe Si: agățat1 (2). 3 (Fam) Acostare a unei persoane (de sex opus) Si: agățat1 (3). 4 Prindere de ceva sau de cineva Si: agățat1 (4). 5 (Fig) Cramponare.

AGĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a (se) agăța. [Var.: acățáre s. f.] – V. agăța.

AGĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a (se) agăța. [Var.: acățáre s. f.] – V. agăța.

AGĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a (se) agăța. – Variantă: acățáre s. f.

AGĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a (se) agăța. [Var.: acățáre s. f.].

acățare sf vz agățare

ACĂȚÁRE s. f. v. agățare.

ACĂȚÁRE s. f. v. agățare.

ACĂȚÁRE s. f. v. agățare.

ACĂȚÁRE s. f. v. agățare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agățáre s. f., g.-d. art. agățắrii

agățáre s. f., g.-d. art. agățării; pl. agățări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGĂȚÁRE s. 1. agățat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 2. v. fixare.

AGĂȚARE s. 1. agățat, atîrnare, atîrnat, prindere, prins, spînzurare, spînzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 2. fixare, prindere. (~ viței de vie pe araci.)

Intrare: agățare
agățare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agățare
  • agățarea
plural
  • agățări
  • agățările
genitiv-dativ singular
  • agățări
  • agățării
plural
  • agățări
  • agățărilor
vocativ singular
plural
acățare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acățare
  • acățarea
plural
  • acățări
  • acățările
genitiv-dativ singular
  • acățări
  • acățării
plural
  • acățări
  • acățărilor
vocativ singular
plural

agățare acățare

  • 1. Acțiunea de a (se) agăța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi agăța
    surse: DEX '98 DEX '09