9 definiții pentru afumătorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afumătorie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: afumător + -ie] 1-2 Afumătoare (1-2).

AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie.

AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie.

AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială, prevăzută cu toate cele necesare pentru afumarea cărnurilor sau a peștelui. V. afumătoare.

AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui. – Din afumător (puțin întrebuințat) + suf. -ie.

AFUMĂTORÍE ~i f. Instalație pentru afumarea cărnii sau a altor alimente; afumătoare. [G.-D. afumătoriei] / afumător + suf. ~ie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afumătoríe (rar) s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile

afumătoríe s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFUMĂTORÍE s. v. afumătoare.

AFUMĂTORIE s. afumătoare. (~ pentru mezeluri.)

Intrare: afumătorie
afumătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afumătorie
  • afumătoria
plural
  • afumătorii
  • afumătoriile
genitiv-dativ singular
  • afumătorii
  • afumătoriei
plural
  • afumătorii
  • afumătoriilor
vocativ singular
plural

afumătorie

  • 1. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afumătoare

etimologie:

  • Afumător + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09